- pansamént
- s. n., pl. pansaménte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
pansamént
Look at other dictionaries:
pansament — PANSAMÉNT, pansamente, s.n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecţie împotriva unei infecţii şi de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente şi acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (concr.) Material folosit … Dicționar Român
bandaj — BANDÁJ, bandaje, s.n. 1. Fâşie de pânză sau tifon utilizată la fixarea şi protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părţi bolnave a corpului. ♦ Cerc de oţel elastic îmbrăcat în pânză şi cu o perniţă la capat, care apasă pe locul unei… … Dicționar Român
binoclu — BINÓCLU, binocluri, s.n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanţă. – Din fr. binocle. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BINÓCLU s. (înv.) perspectivă.… … Dicționar Român
monoclu — MONÓCLU, monocluri, s.n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se fixează în orbita unui ochi pentru a corecta un defect de vedere. ♦ p. anal. Pansament făcut la un singur ochi. – Din fr. monocle. Trimis de LauraGellner, 04.06.2004. Sursa:… … Dicționar Român
pansa — PANSÁ, pansez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. tranz. (Rar) A ţesăla un animal. – Din fr. panser. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PANSÁ vb. (med.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) … Dicționar Român
oblojeală — OBLOJEÁLĂ, oblojeli, s.f. (pop.) Cataplasmă, compresă; pansament. [pl. şi: oblojele] – Obloji + suf. eală. Trimis de vbrandl, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBLOJEÁLĂ s. v. bandaj, cataplasmă, com presă, faşă, pansament, prişniţ, tifon. Trimis de… … Dicționar Român
plasture — PLÁSTURE, plasturi, s.m. Bucăţică de pânză pe care s a întins o pastă medicinală densă şi lipicioasă, care se aplică pe o rană pentru a o feri de infecţie sau cu care se fixează un pansament; emplastru. ♦ (pop.) Cataplasmă. [var.: plástur s.m.] – … Dicționar Român
steril — STERÍL, Ă, sterili, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau seminţe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot creşte (în bune condiţii) plante. ♢ Pământ steril (şi… … Dicționar Român
emplastru — EMPLÁSTRU, emplastre, s.n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziţia sa săruri de plumb, răşini, cauciuc, medicamente şi care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum … Dicționar Român
faşă — FÁŞĂ, feşi, s.f. 1. Bucată lungă şi îngustă de pânză cu care se înfăşoară strâns copiii mici, peste scutece. ♢ expr. Din (sau în) faşă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se ştie, de la început. Abia ieşit din faşă = foarte tânăr … Dicționar Român
